Asezare În câmpia româneasca dintre Carpati si Dunare, la 80 km, pe linie dreapta, care s-ar trage de la Bucuresti la Braila, în Nordul Judetului Ialomita se afla situata comuna Grindu, compusa dintr-un singur sat cu acelasi nume. Ca si alte sate din regiunea aceasta, satul Grindu are distante relativ mari pâna la satele din împrjurimi. Spre nord mergem 6 km. Pâna la satul Bragareasa, petinde de comuna Meteleu din judetul Buzau; spre vest mergem 7 km pâna la satul Cotorca tot în judetul Buzau si 12 km, pâna la satul Gârbovi, din judetul Ialomita, spre Sud 15 km. Spre Sud-Vest mergem 7 km pâna la satul Grindasi , spre sud 15 km, pâna la satul Malu si spre Est 8 km pâna la satul Colelia, toate trei aceste sate în Grindu, judetul Ialomita. Absolut toata suprafata comunei Grindu, în întindere 5013,50 ca si împrejurimile, este o câmpie cu foarte mici variatiuni de teren. Ea se aseamana cu un covor bine întins, cu putine si line ondulatiuni, încât abia sa se poata observa. Ori în care parte iti îndrepti vederea, ochiul patrunde pâna la orizont, unde ti se pare ca cerul se împreuna cu pamântul. Cel mai înalt punct din comuna Grindu, este o muchie la punctul numit "Via mare", la un km spre Sud , pe stânga drumului, care merge la Grindasi spre Urziceni. Acest punct este la 78 metri deasupra nivelului marii. Diferenta de nivel între acest punct si restul suprafetei comunei nu este mai mare de 10 - 12 metri. O depresiune foarte mica începe din nordul comunei, de-a lungul ei, trece prin sat si se opreste în sudul satului în lunca, numita alta data "Lunca Fagarasului" între sat si Via mare . în aceasta lunca, pâna acum 40-50 de ani, se afla apa în tot timpul anului, în care copilasii cu piciorusele goale în zilele calde cautau oua si pui de rate salbatice si alte pasari de apa. Astazi numai în anii cu multe ploi mai ramâne apa în tot cursul anului. În ceilalti ani, lunca se cultiva si produce în general mai bine ca alte terenuri din comuna. Munti, dealuri, vai, râuri, lacuri, nu sunt în comuna Grindu, si în împrejurimi. Satenii care nu s-au departat de sat nu cunosc multe din frumusetile cu care Dumnezeu a împodobit pamântul. Nu pot sa-si dea seama de frumusetea muntilor falnici si înalti, îmbracati cu paduri seculare sau cu vârfuri plesuve, acoperite de zapada si în timpul verii; nu stiu ce înseamna primejdia prapastiilor dintre stânci, nu-si pot închipui cum este murmurul perpetuu si asurzitor al cascadelor si nici urletul apelor, ce se scurg vijelios printre pietre si stânci, rostogolind pâna departe în vale, bolovanii care le stau în cale. Cât de mult i-ar impresiona pe acesti oameni din câmp refrenul cântecelor si al zgomotelor, care se produc în zilele cu dimineti limpezi si senine, refren repetat din deal în deal, din coasta în coasta: ecoul! Pe aici câmpul are acelasi peisaj, aceeasi priveliste: satul sta ascuns într-un pâlc mare de salcâmi, si e legat cu satele din jurul lui prin drumuri naturale, ca panglici înguste de argint, lânga care din distanta în distanta si mai ales la rascruci de drum strajuiesc lânga puturi cu apa, cumpenele încovoiate ca gâturile de cocostârci. Din oricare parte venim spre Grindu, de la distanta de peste 10 km zarim deasupra pâlcului de salcâmi turlele albe ale bisericii deasupra carora stau crucile, martore ale trecutului plin de jertfe, semne de credinta în Dumnezeu, pârghia cea mai puternica de rezistenta a neamului nostru.